La început, când nu erau cuvinte
Nici duh în om, nici scânteieri de minte,
Când nu erau întinsuri de cer, ori căi lactee
Şi nu se-nfiripase a lumii epopee;
La început, când nu erau în spaţii
Nenumăraţi ciorchini de constelaţii,
Când nu era născută amintirea
Şi nedezvăluită nemurirea;
La început de ere-ndepărtate
Când nu erau istorii zbuciumate
Când nu erau ambiţii lucifere
Şi nu era păcat şi nici cădere;
La început, când nu era pătruns
Misterul Creatorului ascuns,
Când nu era măcar o picătură
Nici de iubire pură, nici de ură;
Mai înainte de a fi atomul
Ce-şi ia din el întruchiparea omul -
Ce prea râvnind la piscuri efemere
Se prăbuşi în hăuri de durere...
La început era un vast pustiu
Nimica mort, nimic nu era viu.
Şi-aşa trecură veacuri percolate
Fără a fi un tot cuprins în toate.
Dar când veni a împlinirii vreme
Şi începu minunea să se-ntreme
Ieşi stăpân, din slava Lui, Cuvântul
Şi luă fiinţă cerul şi pământul.
A zis: "SĂ FIE" energii şi tină
Şi din nimic ieşiră la lumină
Planetele în cosmice arpegii
Încolonându-se în sute de cortegii.
Apoi luceferi, astre, lună, soare,
Făpturi ciudate şi strălucitoare
Zvâcniră din ne-ntruchipare la viaţă
La glasul Lui şi la a Sa povaţă.
Disciplinate, mii de galaxii
În vals ceresc şi-n cânt de simfonii
Îşi luară toate locul pe orbite
Din nesfârşitul haos izbăvite.
Şi dintre toate câte s-au făcut
În marele şi-adânc necunoscut
Nimic nu fu mai chipeş ca pământul
Încununat cu norii şi cu vântul,
Cu falnici munţi şi tainice izvoare
Şi-un nimb ţesut de forţa creatoare,
A rodnicei vieţi împodobire
Ca mantie primind în moştenire...
Ca nişte piese rare de muzeu
Le cizelă măreţul Dumnezeu
Şi-n fiecare stea, izvor ori stâncă
El puse-o taină şi-o înţelepciune-adâncă.
Dar ca mărgăritar de mare preţ
Suflând în el un duh întrezăreţ
Ispravnicul divin alese omul
Ca să-şi supună tina şi atomul...
În seri de vară ori în nopţi târzii
Când vrei din vraja nopţii a sorbi
Ridică-ţi fruntea şi înalţă-ţi gândul
Şi mulţumeşte că a fost Cuvântul.
Şi de-i turna dorinţi în cupa vieţii,
Bătrân de eşti, ori vârsta tinereţii
Să-ţi torni dorinţa a citi în Carte -
În Cartea Sfântă a perfectei Arte.
Atunci vei fi uimit de slava Sa
Şi-ai să-nţelegi ce este Dragostea...
Dori-vei poate şi tu, chip de lut,
Să ai cu El un veşnic început.
Superba creatie despre Divina Creatie
nemaipomenit... as vrea o continuare
Nu stiu cine este Nicholas Dinu dar as fi incantat sa mai citesc poezii ca aceasta, si, de ce nu, sa ne cunoastem.
Dumnezeu sa va binecuvanteze pentru ca faceti lucruri care raman vesnic, lucrand pentru mantuirea sufletelor.
...Sa va rasplateasca Dumnezeu pentru versurile pe care le`ati publicat aici,poezia LA INCEPUT este deosebita,Dumnezeu sa va binecuvinteze!!
Intr-adevar, Dumnezeu este Acela care a creat aceasta lume si ar trebui sa fim mandri ca suntem copiii Sai.Ma bucur ca am avut ocazia sa citesc aceasta poezie inspirata.
O poezie foarte frumoasa si inspirata!
M-ar interesa ami multe despre autotor.
Dumnezeu sa va binecuvinteze!
Mi-ar placea sa cunosc mai multe despre autorii frumoaselor poezii ce se pun pe site. Speram ca in viitorul apropiat sa putem face o pagina de prezentare pentru fiecare autor. Ne rugam ca Domnul sa ne ajute la asta.